Marin Vasile

In dimineata asta m-am trezit fortat. Prietena mea a primit un telefon. Mi-am inceput dimineata ascultand o conversatie despre scoala, intre doua fete silitoare si sarguincioase. Not!

Oricum, trecand peste micul dejun si alte clasice, prietena mea imi spune ca vrea sa ii instalez un joc, sa mai butoneze si ea din cand in cand, in absenta mea, sa nu se plictiseasca si sa o apuce dorurile de mine. Nimic surprinzator pana in momentul in care fiinta adorabila de langa mine imi spune ca vrea World of Warcraft, sau Fifa sau NFS. Big surprise for me. De cand joaca fetele fifa si nfs? Cum poate o fata draguta si sarguincioasa, care isi incepe o frumoasa dimineata de toamna printr-o conversatie telefonica despre scoala si profesori si treburi de astea care ma depasesc intelectual sa joace Fifa?

Poate ca totusi nu e nimic neobisnuit in ecuatia asta si asta e un post scris in asteptarea incheierii unei alte lungi conversatii telefonice mai mult sau mai putin intelectuala. Dar totusi, o intrebare pentru baietii din zona de centru…prietenele voastre joaca fifa si nfs?

Pana data viitoare, va salut si va pup. Vasile!

Am reusit si eu sa ajung pentru prima oara in viata la mare. Nu e chiar genul de realizare pe care o treci in cartea recordurilor, dar e destul de importanta pentru mine. Mereu mi-am dorit sa vad marea, iar saptamana trecuta am avut ocazia.

Am fost la Academia de vara ForumIT si a fost dragut. M-am simtit bine alaturi de echipa PHP-Fusion Romania, Dany de la Hip Hop Blog si 2 colegi de-ai lui, Daniel si Teo, precum si alaturi de toti ceilalti participanti cu care am interactionat, cu organizatorii si cu sponsorii taberei.

Daca ma intrebati despre tabara trebuie sa va spun ca a fost o editie pe care nici un pasionat de informatica nu ar fi trebuit sa o rateze. Prezentari inedite si amanuntite din partea sponsorilor, sesiuni de intrebari si discutii libere cu prezentatorii, concursuri cu premii mari si scumpe si foarte multa interactivitate in general.

Daca ma intrebati despre cum mi s-a parut la mare…sunt foarte multe de spus. Ca sa incep cu o concluzie…mi-a placut, a fost frumos, desi nu asa de interesant pe cat ma asteptam sa fie. Am vazut vreo 3 statiuni, am inotat in mare, am facut flicuri in valuri, m-am dat cu banana si multe alte chestii mai mult sau mai putin interesante.

Ei bine, cam atat am avut sa va spun astazi. Pana data viitoare, va salut si va pup. Vasile!

Peste aproximativ 6 zile plec la Academia de vara Forum IT 2010. Anul acesta, tabara va avea loc in statiunea Eforie Sud. Prin urmare, voi avea parte de mare, soare, gagici, vechi prieteni si multa informatica, timp de o saptamana.

Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, Academia de vara Forum IT este o tabara de informatica al carei scop este acela de a aduna atat oameni pur si simplu pasionati de domeniu cat si pe geniile cunoscatoare la un loc, pentru ca acestia sa faca cunostinta, sa socializeze, sa se imprieteneasca si bineinteles sa asiste la programul incarcat de prezentari ale noutatilor din domeniu.

Daca sunteti interesati puteti arunca o privire pe pagina ghidului de participare, pentru a citi detaliile editiei de anul acesta a taberei.

Ei bine, daca nu mai apuc saptamana aceasta sa va minunez cu splendidele mele articole, va trimit vesti de pe litoral. Pana atunci, va salut si va pup. Vasile!

Regula numarul 1 cand e vorba de sofat: Conduceti cu grija!

De bine ce s-a intors din tarile calde, fratemiu, un sofer desavarsit dar totusi usor dereglat cand vine vorba de reguli de circulatie si viteze regulamentare, a avut parte de o mica razbunare din partea universului. Aseara, gonind spre casa obosit si grabit, a pierdut controlul volanului pe undeva prin afara orasului si s-a rasturnat, reusind sa rupa cu desavarsire masina in doua. Partea buna in aceasta poveste este ca fratemiu a scapat fara nici o zgarietura. Partea rea este ca ochelarii mei frumosi si nou nouti erau in masina si e posibil ca acum sa fie una cu pamantul.

Ce puteti invata din aceasta experienta tragica? Ca nu trebuie sa fiti dereglati precum fratemiu. Daca simtiti oboseala in timp ce conduceti, faceti o pauza sau macar mergeti mai incet. Viteza si oboseala nu sunt un mix prea bun cand vine vorba de masini si de sosele. Ati putea sa va ganditi ca fratemiu a scapat cu viata si ca nu-i nimic rau sa te mai rastorni din cand in cand daca nu patesti nimic. Un gand destul de pertinent…totusi nu sunteti cu totii fratemiu sa scapati de astfel de erori tragice. Cel mai bine este sa va limitati la puterile voastre si sa evitati astfel de accidente.

Pana imi iau carnetu si ma rastorn cu masina, va salut si va pup. Vasile!

Toti cei care citeau vechiul meu blog stiu ca baschetul este unul dintre sporturile mele favorite si ca o perioada de timp am practicat acest sport. In acelasi timp stiu si despre colaborarile mele cu Centrul Comercial Felicia si ca din cand in cand mai scriu despre diverse evenimente ce au loc acolo.

Ei bine, combinand utilul cu placutul, astazi scriu despre Streetball Champion, un eveniment ce urmeaza a avea loc pe data de 7-8 august in parcarea Centrului Comercial Felicia si consta intr-un campionat de… streetball, bineinteles.

1. Cei dornici sa se inscrie o pot face la centrul de informatii din cadrul complexului comercial pana pe data de 4 august.

Premiile vor fi pe masura eforturilor depuse de participanti: Premiul cel mare consta intr-o pereche de ghete de baschet champion si o minge de baschet intersport, premiul al doilea consta intr-un tricou din colectia NBA Champion si accesorii de baschet Intersport, iar premiul pentru castigatorul concursului de 3 puncte va primi de asemenea un tricou din colectia NBA Champion si accesorii de baschet Intersport.

V-am trezit interesul? Atunci, va astept la Streetball Champion, unde exista chiar posibilitatea sa ma vedeti concurand si poate chiar sa concurati impotriva mea si sa ma faultati pentru fiecare afirmatie pe care am facut-o si nu v-a convenit.

Pana data viitoare, va salut si va pup, Vasile!

In ultimile cateva saptamani am facut in jur de o  mie cinci sute de kilometri cu masina…de pe scaunul din dreapta. Nu m-am plimbat hai-hui, am avut treburi de rezolvat, dar oricum, a fost o experienta placuta. Dupa primele trei, patru sute de kilometri deja aveam sentimentul ca nu mai pot merge nicaieri fara masina. Asta inseamna ceva, tinand cont de faptul ca inainte nu eram om daca nu mergeam pe jos unde trebuia sa ajung.

Ce am invatat din aceste experiente? Pai, ar fi cam urmatoarele:

• Oricat de interesant ar fi sa asculti muzica la telefon in timp ce mergi cu masina, tot un casetofon face toata treaba. Iar o solutie si mai palpitanta este sa canti cu soferul, live suta la suta…iti confera un sentiment de implinire sufleteasca.
• Politia vegheaza! Dar niciodata peste cine trebuie…
• Desi poate parea relaxant si te poate scapa de durerile neplacute de spate provocate de drumurile lungi, sa iti lasi scaunul intins pe spate in timp ce mergi e o idee proasta. Nu te simti bine.
• Masinile de viteza sunt pentru cei care stiu ce sa faca cu ele.
• Tirurile sunt simpatice. Idiotii care iti baga in fata faza lunga pe timp de noapte, nu.

Desi roadtripurile mele cuprind mereu acelasi traseu, pe care deja il stiu pe dinafara atat pe timp de zi cat si pe timp de noapte, abia il astept pe urmatorul. Sa te plimbi cu masina pe autostrazi care trec prin campuri sau prin paduri e foarte tare. Mie imi place.

Pana data viitoare, va salut si va pup. Vasile!

Stau cocotat pe garaj cu picioarele in bataia adierilor racoroase ale noptii. In stanga mea, la o distanta foarte scurta, se contureaza in linii mari padurea din Birnova. In fata, un stalp al carui bec s-a ars este iluminat de trei licurici care din cand in cand se departeaza de felinar si zboara in cercuri. Se vade si Iasiul printre copaci, luminat cu putere ca o veritabila metropola.

Privelistea, usor infricosatoare, dar deopotriva foarte relaxanta, ma pune pe ganduri. Nu am mai scris aici de ceva vreme. M-am gandit sa impartasesc aceasta poza de tablou cu voi, cei care inca sunteti fideli blogului si continuati sa il vizitati, asteptand cu nerabdare sa imi astern in scris gandurile.

Nu am nici o scuza pentru absenta mea. Doar lipsa de interes este cea care m-a indepartat pentru o perioada atat de lunga de blog. O perioada in care au avut loc cateva schimbari in viata mea si in care mi s-au intamplat multe lucruri, care nu ar avea sens sa fie povestite acum.

Ideea principala este ca am revenit la blog si sper sa scriu mai des. Stiu ca de cand am trecut pe domeniu propriu am incercat oarecum sa nisez blogul, sa scriu doar despre anumite subiecte si sa ridic usor stacheta imaginii mele online ca blogger. A fost o actiune proasta. Cred ca este unul dintre motivele care au condus la lipsa mea de interes. De acum inainte voi reveni la stilul de blogging generalist pe care il abordam inainte, pe vechiul blog. Bineinteles, voi trata in continuare si subiecte mai elevate, legate de literatura sau de teatru, dar imi voi deschide mai des inima catre voi cu ganduri si intamplari de moment.

Pana data viitoare, va salut si va imbratisez. Al vostru, Vasile!

Principalul aspect de care trebuie sa te ingrijesti ca si actor este…sanatatea proprie! Ca actor, nu ai voie sa te imbolnavesti, iar daca totusi se intampla, trebuie in continuare sa fii apt pentru a minuna audienta.

De ce va spun asta? Bineinteles, pentru ca e un lucru foarte important ce trebuie stiut si pentru ca eu m-am imbolnavit. Dupa ce am stat 2 zile in casa de frica sa nu racesc, a treia zi am iesit, am stat mai mult decat trebuia, imbracat total neadecvat pentru vreme, iar astazi, in cea de-a 4-a zi stau cu o batista in mana, o cana cu ceai in cealalta, chinuindu-ma astfel sa scriu acest post in care va explic ca sa va imbolnaviti e rau.

De ce e rau sa va imbolnaviti? Pentru ca poate sunteti actori incepatori, nu aveti experienta necesara sa jucati bolnavi si peste cateva zile trebuie sa sustineti un examen de care depinde continuarea cursurilor la liceul la care sunteti. Da, intr-adevar, asta este cazul meu. Asta inseamna ca o sa am mai mult de munca, pentru a fi pregatit in caz ca nu imi revin pana la examen sa fac ce trebuie asa, in starea in care ma aflu.

Asta am fost eu, racit, intr-o zi de vineri in care nu m-am dus la scoala. Pana la urmatorul post, tineti aproape!

PS: Nu uitat sa aveti maxima grija de voi pentru ca nu aveti nevoie sa va imbolnaviti!

Unul din principalele elemente care iti pot afecta calitatea interpretarii pe scena a unui moment artistic este emotia. Cu totii avem emotii, e un lucru normal si firesc, insa, ca artist, trebuie sa inveti sa tii emotiile sub control si poate chiar sa le elimini total. Astfel te vei putea concentra pe ceea ce ai de facut si vei reusi sa iti prezinti cu succes mesajul. Dar, cum scapam de emotii?

Un prim factor care ajuta este o pregatire temeinica in prealabil. Cand esti pe scena trebuie sa stii cu exactitate ce trebuie sa faci ori sa zici. Daca vei sti, atunci va disparea unul dintre gandurile negative care aduc emotiile, anume acela cum ca te-ai putea incurca la un anumit moment.

Un al doilea factor este increderea in sine. Daca tu te increzi in propriile tale forte de a reusi, precum si de a te descurca in momente critice, atunci nu vei avea emotii intr-un moment scenic.

In ultima instanta, daca se intampla sa nu fii foarte bine pregatit pentru ceea ce ai de facut si sa nu stai prea bine cu increderea in sine, este foarte bine sa stii si sa poti improviza. Improvizatia este una dintre aptitudinile pe care un actor trebuie sa le detina si sa le imbunatateasca in mod constant.

Personal, mi se pare foarte util si sa imi repet de mai multe ori inainte sa ajung in fata publicului ca nu am emotii si sa ma gandesc la impresia buna pe care urmeaza sa o fac. Puteti incerca si asta, dar, pentru un succes zdrobitor si sigur, cel mai important este sa tineti cont de cei doi factori precizati mai sus.

Va doresc succesuri gigantice si va multumesc pentru ca ma cititi!

Tocmai am terminat de citit pe blogul lui Dan Negru un articol despre drama suferita de un lituanian si transformarea lui intr-un erou la nivel international pentru faptul ca si-a facut singur dreptate.

Este vorba despre Drasius Kedys, un barbat din Lituania a carui fosta sotie o folosea pe fetita lor pentru a oferi servicii sexuale unor oameni importanti si influenti in statul lituanian, practicanti de pedofilie. Cand Drasius a descoperit acest fapt, a incercat din rasputeri prin toate mijloacele posibile sa isi faca dreptate, insa din cauza puterii pe care o exercitau acei oameni pe care el ii acuza, nu a reusit. Asa ca, in ultima instanta, disperat fiind de lucrurile la care a fost supus micuta lui fetita, i-a impuscat pe unul dintre pedofili(un judecator) si pe sora sotiei lui(complice la aceasta mizerie umana). Imediat dupa aceste crime politia i-a pus sub protectie pe ceilalti oameni implicati in acest caz, iar Drasius a disparut, acum fiind cautat de Interpol. Inainte sa dispara, Drasius a lasat un mesaj, in care mentiona ca vanatoarea de pedofili va continua.

Aceasta poveste aduce cu sine un aer de Hollywood, insa este complet adevarata, fapt care o face si mai dramatica si induiosatoare. Drasius este un erou pentru ca a luptat impotriva sistemului pentru a-i pedepsi pe cei care i-au manjit onoarea fetiei lui, iar Europa recunoaste acest lucru.

Personal, consider astfel de oameni exemple reale de urmat in viata. Sunt oameni cu atitudine, mandrie si curaj, care trebuie apreciati, stimati si respectati.